Maria Albu – centenară!

Motto: „Vârsta este ceasul nostru deşteptător”. (Ernest Hemingway, 1899-1961, prozator american)

100 de ani! Da, Maria ALBU, a împlinit un veac de viaţă! Am fost prezent, cu soţia mea, la solemnitatea consacrată acestei aniversări de excepţie, desfăşurată anul trecut, în a treia zi după Sfânta Sărbătoare a Naşterii Mântuitorului nostru, Iisus Hristos, chiar în ziua Praznicului Sfântului Apostol, Întâiul Mucenic şi Arhidiacon Ştefan. A fost omagiată în casa fiului său, prof. Traian Albu, din Şimleu Silvaniei.
Maria Albu (născută Moteanu), a văzut lumina zilei în 27 decembrie 1914, la Pietrari (5 km de Băile Govora), judeţul Vâlcea. Are trei copii, împreună cu regretatul ei soţ, Gheorghe Albu, (plecat, sus, în Cer, acum 18 ani), opt nepoţi şi 11 strănepoţi. Să-i trăiască! Am cunoscut-o, cu mulţi ani în urmă, făcându-i vizite inopinate la Pietrari, împreună cu soţia mea. Era tare bucuroasă, chiar fericită, mai ales că-i duceam veşti bune despre fiul său, Traian, ardeleanul, cum îi plăcea să-i zică! Era foarte activă în frumoasa gospodărie de lângă apa Otăsăului, o femeie creştin-ortodoxă, de bună-cuviinţă, respectată de consăteni. În toamna trecută, din cauza unei accidentări, după operaţie, a fost adusă de familia prof. Maria şi Traian Albu, în oraşul de la poalele Măgurii Şimleului.
La ceremonie, am găsit-o aşezată în capul mesei, cu fruntea sus, cu ochii mari şi „iscoditori” şi cu zâmbetul pe buze, invitându-ne: Hai, luaţi loc, la sărbătoare! . Ce sărbătoare?, am zis eu. Ridicând capul, cu privirea spre mine, spune: Păi, asta, că împlinii o sută de ani! A, aşa da, frumoasă vârstă!, m-am mirat eu. Cum aţi ajuns la ea?, am întrebat-o. Ajunsei, zice, cu vrerea Bunului Dumnezău şi cu multă, multă, cumpătare. Cum este la 100 de ani, doamna Albu?, am continuat eu. Cum să fie?, spune, nu vezi, îs bucuroasă şi-i mulţumesc Domnului că făcui suta de ani şi că sunt sănătoasă tun, mai puţin cu coapsa dreaptă, că-mi băgă doctoru’ o tijă în osu’ lung, da’ merge, numa’ Dumnezău ştie cât o s-o mai duc de-acilea înainte. Pân-acuma m-a ocrotit, m-a ajutat. Hai ia loc, lasă poveştile şi aparatu’ ăla, că mă pozaşi în toate chipurile, hai să petrecem şi să ne veselim…
A fost o seară inedită, frumoasă, pentru toţi cei prezenţi. Traian Albu şi soţia sa, Maria, erau fericiţi, chiar mândri, fiindcă mama lor a împlinit o sută de ani, vârstă destul de greu de atins în trecătoarea viaţă pământească. Cu o memorie de invidiat, omagiata, ne-a povestit câteva întâmplări din viaţa ei seculară, cu cele două mari războaie mondiale şi alte episoade existenţiale, unele cu haz. Cu acest prilej, prof. Maria Pîrvu şi ing. Gheorghe Tulbure i-au dedicat câte o pilduitoare „poezie aniversară”. Printre altele, sărbătorita a fost vădit emoţionată, atât prin prisma cadourilor şi a florilor primite, cât şi prin momentul stingerii lumânărilor tortului aniversar, dintr-o… suflare! În plus, s-a simţit profund impresionată, atunci când i s-a cântat: „Mulţi ani, trăiască!”.
Prin urmare, în oraşul Şimleu Silvaniei, a mai fost sărbătorită o persoană, care a împlinit venerabila vârstă de 100 de ani. De data aceasta, Maria Albu: „Şi-a sărbătorit ziua de naştere, / Frumos, după a rudelor vrere. / Cu al Domnului dar, / A ajuns la… CENTENAR !!”.
La mulţi ani, cu sănătate, doamna Maria ALBU !

Prof. Marin ŞTEFAN